Iurie Rosca:Milionarul subteran

l În ultimii doi ani, „Investprivatbank” a acordat credite în valoare totală de 42 de milioane 838 mii lei, luând în gaj trei imobile asupra cărora a deţinut sau încă îşi menţine controlul vicepreşedintele parlamentului Iurie Roşca. Acum o lună, 38.452.800 lei din această sumă rămâneau a fi datorii nerambursate.

l Clădirea de pe str. Pârcălab, 43, pe care Roşca o dădea în arendă companiilor „Union Fenosa” şi apoi „Valiexchimp”, a fost vândută, acum un an, şoferului de la „Investprivatbank”.

l Solicitarea de credite bancare impunătoare prin gajarea acestor imobile a început după 4 aprilie 2005, când Iurie Roşca s-a aliat la guvernare cu comuniştii.

l Astăzi, Iurie Roşca îţi menţine controlul asupra a cel puţin şapte imobile din Chişinău, spaţiul cărora cuprinde peste două mii de metri pătraţi. Majoritatea acestora i-au aparţinut personal, dar, după ce parlamentul trecut a pornit o anchetă privind proprietăţile sale, Roşca le-a „vândut” în aceeaşi zi Fundaţiei pentru Democraţie Creştină, al cărei fondator este.

l Guvernul a refuzat să ne prezinte declaraţiile pe venit ale preşedintelui PPCD, iar Inspectoratul Fiscal s-a eschivat să ne informeze dacă a retras patenta de întreprinzător, pe care Roşca o deţinea în 2004 în mod ilegal, încălcând legea privind statutul deputatului.

l Parlamentul ne-a informat că salariul lunar al lui Roşca este de 8.930 lei.

l „Tot timpul cerea bani de la noi. Venea prin raioane în pantofi roşi şi cu botul întors, în pantaloni vechi, de nailon, şi cămaşă la mâna a doua. Îmi era ruşine văzându-l, dar îl şi jeleam: „Vai de capul lui, cât e de sărac, sărmanul om”. Iar el zicea: „N-avem bani, daţi cotizaţii, suntem săraci!”. Noi luam din gura copiilor şi-i dădeam. N-a trecut niciun an şi, când colo, are Jeep…”. Aşa îşi aminteşte de Roşca un fost şef de organizaţie teritorială PPCD, care ne-a rugat să nu-i publicăm numele. Astfel de rugăminţi, din păcate, am avut de la mai mulţi oameni în timpul investigaţiei. Unii dintre aceştia ne-au asigurat că, de le publicăm numele, Roşca îi va ucide a doua zi. Până şi juriştii independenţi care ne-au consultat au solicitat anonimatul, recunoscând că le este frică de Iurie Roşca.

 

Acum patru ani, ca răspuns la interpelarea deputatului comunist Simion Dragan, legislativul a format o Comisie de anchetă pentru a verifica proprietăţile lui Iurie Roşca. La 24 decembrie 2004, audiind raportul preşedintelui comisiei, Valeriu Pleşca, parlamentul a adoptat o hotărâre care obliga Inspectoratul Fiscal de Stat să controleze modul în care Roşca a primit patenta de întreprinzător şi a remis Procuraturii Generale materialele comisiei de anchetă.

Unde a dispărut dosarul Roşca?

Curând, au urmat alegerile din 2005, după care s-a constituit coaliţia roş-oranj, şi rezultatele comisiei lui Pleşca s-au dat uitării. În mod foarte ciudat, documentele comisiei sunt astăzi de negăsit. La demersurile noastre, parlamentul ne-a răspuns că a remis materialele Procuraturii Generale, însă procurorii susţin că n-au primit nicio hârtie în această privinţă. Chiar şi unor deputaţi, care au încercat să obţină materialele din arhiva parlamentului, li s-a dat de înţeles că dosarul Roşca pur şi simplu nu mai e. N-am putut afla nici dacă lui Iurie Roşca i-a fost retrasă patenta de întreprinzător. Procopie Duca, şef-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat, ne-a spus că ne poate oferi informaţii „exclusiv despre încălcarea legislaţiei fiscale, dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi ale celor juridice”. Însuşi faptul că unui parlamentar i-a fost eliberată patentă de întreprinzător este o încălcare a legislaţiei fiscale, iar solicitarea noastră nu poate să dăuneze niciunui organ de drept, deoarece Procuratura neagă că a primit de la parlament dosarul Roşca. „Legislaţia nu permite deputaţilor să deţină patente de întreprinzător. Posibil ca scopul urmărit de Roşca să fi fost de a se eschiva de la plata impozitelor pe veniturile obţinute din activitatea ilegală de antreprenor, din darea în locaţiune a imobilelor aflate în proprietate sau posesie”, susţin juriştii.

Solicitat de noi, Valeriu Pleşca ne-a spus că, din câte ştie el, documentele comisiei au fost transmise Procuraturii. Iar Simion Dragan s-a eschivat să vorbească cu noi, declarându-se extrem de ocupat. O singură dată Dragan a acceptat să ne întâlnim, dar când am ajuns la parlament la ora stabilită, comunistul a trecut iute prin faţa noastră, a fugit şi s-a urcat în maşină…

A cumpărat o clădire, în lipsa proprietarului…

Să vedem, totuşi, cum a reuşit Iurie Roşca să-şi însuşească toate proprietăţile imobiliare ale partidului său şi care e soarta acestora la momentul de faţă. Se ştie că unul din fostele imobile care i-au aparţinut şefului PPCD este chiar sediul partidului de pe str. Iorga, 5. Acesta a fost oferit în arendă partidului de către regretatul primar de Chişinău Nicolae Costin, pe care – dacă e să credem gurilor rele – Roşca îl numea „securist”, dar care a vrut să ajute Frontul Popular, deoarece acesta deţinea în acei ani un singur birou – la Uniunea Scriitorilor. În 2002, PPCD privatizează clădirea la preţul de 317.300 lei, iar peste doi ani o vinde – cu 378.600 lei – verişorului lui Roşca, Iacob Alexa. În acelaşi an, Roşca o cumpără de la acesta cu numai 51 mii lei. La 26 mai 2004, sub presiunea comisiei Pleşca, Roşca cedează acest imobil, cu titlu de vânzare, Fundaţiei pentru Democraţie Creştină (FDC), al cărei fondator este. Aşa stau lucrurile, dacă e să credem actelor oficiale. Totuşi, din mărturiile persoanelor de încredere ale lui Roşca din acea perioadă, totul s-a petrecut altfel: „Înstrăinarea imobilului de pe Iorga, 5 s-a făcut în temeiul unui proces-verbal fals, unde se indica că această decizie a fost luată la şedinţa Biroului Permanent al PPCD. Astfel, sediul a fost vândut, chipurile, lui Alexa, după care şi l-a însuşit Iurie”. Iar Valentin Dolganiuc, fostul şef al Cartelului Ţărănesc „Sfântul Gheorghe” (organizaţie ce activează sub egida lui Roşca), afirmă că motivul invocat de liderul PPCD pentru aceste tranzacţii presupunea că Voronin ar fi intenţionat să-i lipsească pe creştin-democraţi de toate bunurile.

Peste drum de sediul PPCD se află imobilul cu nr. Iorga, 8. Acesta a fost privatizat în 2000, la preţul de 72 mii 200 lei, de către Fundaţia „Vasile Stroiescu”, condusă de regretatul jurnalist Sergiu Cucuietu, redactor la ziarul PPCD – „Ţara”. În aceeaşi încăpere şi-au avut sediul şi alte ONG-uri afiliate partidului lui Roşca. La 28 ianuarie 2003, imediat după plecarea lui Cucuietu la muncă în Portugalia, Iurie Roşca pune mâna şi pe această clădire, la preţul, indicat în contract, de 56 mii lei. Lipsa jurnalistului o confirmă şi nevasta acestuia, care ne-a spus că, în perioada decembrie 2002 – septembrie 2003, soţul ei nu s-a aflat în R. Moldova. Ca să vedem cine sunt părţile semnatare în acest contract, am solicitat o copie de la Întreprinderea „Cadastru”, dar ni s-a refuzat. La 26 mai 2004, Roşca „vinde” şi această clădire FDC, la preţul de 102 mii (!) lei.

„Cred că e o glumă…”

Clădirile de pe str. Corobceanu, 15 şi 17, au fost donate, în decembrie 1997, de către regretatul savant Sergiu Rădăuţan redacţiei ziarului „Flux”, condusă pe atunci de Val Butnaru, nănaşul de cununie al lui Roşca. Sergiu Mocanu, Valentin Dolganiuc şi alte persoane apropiate atunci de Roşca remarcă că, de fapt, aceste imobile i-au fost plătite lui Rădăuţan de către unii sponsori din România, care au investit o sumedenie de bani pentru susţinerea mişcării naţionale, fără să presupună că Iurie Roşca îşi va însuşi treptat toate aceste bunuri. Actul de donaţie a fost făcut pe numele lui Ghenadie Talmaţchi, fostul patron al tipografiei „Prag-3”, al lui Val Butnaru şi al lui Ion Balan. În 1999, Val Butnaru, care era şi

asociat al ziarului „Flux” – cu 98% şi al tipografiei „Prag-3” – cu 34%, rămâne peste noapte fără nimic. „Roşca l-a chemat pe Val şi i-a spus: „Vezi, s-a aflat pe aici că-mi eşti nănaş, dar tu ştii că noi toţi suntem o familie. Iată că a venit notarul şi trebuie să-ţi treci acţiunile pe o altă persoană”. Peste puţin timp, Iurie îl întreabă pe Val: „Ia să-mi spui cu ce ai să te ocupi mai departe? Deja proprietar al ziarului sunt eu şi eu am decis să te dau afară”, ne povesteşte Sergiu Mocanu. Iar Butnaru adaugă: „S-au făcut contracte şi am semnat. În anii ceia, nimeni nu-şi punea problema proprietăţilor – pentru noi conta cauza. Banii şi casele nu erau nici ale mele, nici ale lui şi eu credeam că sponsorii străini, care au investit pentru ideea naţională din Basarabia, deţin controlul. Dar nici ei nu-şi dădeau seama că aici comanda deja numai Roşca”. În consecinţă, proprietar al celor două imobile devine acelaşi verişor al lui Roşca, Iacob Alexa. Peste doi ani, acesta vinde imobilul de pe Corobceanu, 17 unui tânăr din „Noua Generaţie” a PPCD, Vladimir Plămădeală, iar clădirea cu nr. 15 – Adrianei Vrăjmaşu, pe atunci secretară la PPCD, cu un salariu destul de modest, iar astăzi – montatoare la EU TV. Peste numai câteva luni, Iurie Roşca cumpără ambele clădiri cu aceeaşi sumă – câte 200 mii şi un leu. Se pare, însă, că vânzătorii n-au primit nici- un bănuţ. Rugată de noi să ne explice ce a stat la mijloc, Adriana Vrăjmaşu ne-a răspuns nedumerită: „Cred că-i o glumă!”, după care a închis telefonul. Inexplicabil pare şi faptul că, în 2003, Roşca îi dă în arendă imobilul de pe Corobceanu, 15 şoferului său, Dinu Jidraş, despre care Ion Neagu şi Sergiu Burcă afirmă că, în 2004, l-a ajutat pe Cubreacov să „dispară”. După apariţia deputatului, Jidraş a plecat în Franţa, unde se află până în prezent, dar contractul de arendă nu a fost radiat şi, probabil, încă e valabil. În cele din urmă, şi aceste imobile au ajuns în proprietatea FDC, care le-a „cumpărat” de la Roşca cu 400 mii lei. În ajunul alegerilor din 2007, sediul „Flux”-ului a fost pus în gaj pentru un credit de 3.570.000 de la „Investprivatbank”, care a fost deja stins. În ianuarie, gajând acelaşi mobil, la aceeaşi bancă, FDC obţine un nou credit – 6.555.000 lei.

„Nu mi-a dat niciun ban…”

În afară de casa în care locuieşte, singurul imobil pe care Roşca nu l-a cedat fundaţiei sale este cel de pe str. Pârcălab, 43, care, potrivit declaraţiilor sale pe venit, îi aducea un beneficiu lunar de 3000 USD – preţul de arendă plătit oficial de către „Union Fenosa”. Iniţial, în 1997, această clădire a fost privatizată de Ghenadie Talmaţchi şi i-a aparţinut acestuia în perioada când conducea tipografia „Prag-3”. În actele cadastrale se arată că, la 4 decembrie 2000, Roşca ar fi cumpărat acest imobil cu 51 mii lei, însă Talmaţchi afirmă că, până astăzi, nici n-a ştiut de acest contract. Anume în acest sediu, în 2001, Iurie Roşca a bătut-o pe Natalia Pascal, secretară la „Prag-3”, după ce a anunţat-o că clădirea îi aparţine lui. Dar atunci nici Pascal, nici Talmaţchi nu ştiau că, deja de un an, există un contract de vânzare-cumpărare prin care Roşca a intrat în posesia clădirii. Ghenadie Talmaţchi a refuzat să vorbească cu noi, menţionând: „Subiectul Roşca nu mă interesează deloc, dar eu n-am semnat nici un act de vânzare pentru Roşca. Eu îi făcusem procură unui jurist şi poate el a semnat, fără să-mi spună… Trebuia să-mi dea vreun ban, dar nu mi-a dat nimic. Există lucruri la care cineva ţine mai mult decât la viaţă…”. Talmaţchi n-a dorit categoric nici să ne spună cine e juristul căruia i-a făcut procură. Aşa cum mulţi foşti pepecedişti ne-au sugerat că juristul de încredere al lui Roşca e Viorel Buzdugan, actualul director al EU TV, l-am întrebat pe acesta ce ştie despre contractul în cauză. Buzdugan s-a arătat nemulţumit de faptul că l-am sunat anume pe el şi a adăugat că nu ţine minte nimic şi trebuie să-şi amintească.

După ce Ignasio Ibarra, cu care şeful PPCD avea relaţii de amiciţie, a plecat din funcţia de preşedinte al „Union Fenosa”, clădirea a fost dată în arendă companiei „Valiexchimp”. Întrebat de TIMPUL cât plăteşte compania pentru arenda spaţiului respectiv, Leonid Smolniţchi, şeful departamentului relaţii cu publicul al „Valiexchimp”, ne-a spus că nu cunoaşte şi nici nu poate afla asemenea date.

Milioane pentru şoferul unei bănci

La finele anului trecut, lucruri misterioase încep să se producă în jurul acestei clădiri. În ajunul Crăciunului, Iurie Roşca vinde imobilul lui Fiodor Chebici – un şofer de la „Investprivatbank” – contra sumei de 4.265.993 lei. Nu trece o lună şi Chebici primeşte un credit de la banca la care lucrează de 7 milioane 600 mii lei şi îşi gajează noua achiziţie. Peste mai puţin de o lună, şoferul mai primeşte un credit de 15 milioane 150 mii de lei, garantând rambursarea cu aceeaşi clădire. Suma celor două credite se ridică la peste 22 milioane de lei, ceea ce depăşeşte cu mult valoarea imobilului. Aşa cum imobilul cuprinde 234,5 m.p., un simplu calcul ne arată că un metru pătrat ar costa circa 7000 de euro. Potrivit lui Eugen Sârbu, expert pe spaţii comerciale la Bursa de imobile „Lara”, preţul real al unui metru pătrat de imobil în zona în care se află această clădire costă în jur de 2000 euro, cu atât mai mult că anul acesta cererea pe piaţa imobiliară în centrul capitalei este destul de mică. Iar Veaceslav Ioniţă, expert la IDIS „Viitorul”, susţine că băncile oferă credite, bazându-se pe veniturile solicitantului, dar nu pe valoarea bunurilor lăsate în gaj, şi că, de regulă, creditul oferit acoperă cel mult 60 la sută din costul bunului gajat. „Banca poate să dea şi sume mai mari, dar apar multe întrebări, în caz de s-a făcut aceasta. Dacă solicitantul n-are venituri suficiente, dar are gaj, n-o să fie finanţat, fiindcă băncile nu se ocupă de cumpărarea caselor. Când e vorba de fraude, poate fi cum vrei”, a adăugat expertul. Încercând să-l găsim pe Fiodor Chebici, am fost sunaţi de soţia sa, Eudochia, care ne-a spus că nu avem dreptul juridic să ne implicăm în viaţa lor privată.

Ruslan Gladchi, şeful direcţiei credite şi finanţe a băncii ne-a spus că informaţiile despre creditele oferite de bancă se dau numai în temeiul hotărârii conducerii băncii şi ne-a solicitat să facem o interpelare oficială, la care, însă, n-am primit încă niciun răspuns.

94 mii lei pe lună – de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale

Aceeaşi bancă mai are atribuţii cu o clădire controlată de PPCD – pe str. Lazo, 11, proprietarul căreia este Cartelul Ţărănesc „Sfântul Gheorghe”. Altădată şi acest spaţiu a fost dat în arendă Companiei „Union Fenosa”, iar acum e închiriat de Serviciul Stare Civilă al Ministerului Dezvoltării Informaţionale. Solicitată de noi, Lucia Ciobanu, director general al Serviciului, ne-a comunicat că MDI plăteşte Cartelului pentru arendă câte 200 de lei pentru metru pătrat. Aşa cum clădirea are 471 metri pătraţi, suma ridicată lunar de arendator se ridică la 94 de mii 200 de lei. Şi această clădire a fost gajată de trei ori pentru credite de la „Investprivatbank”. Anul trecut, banca a creditat sume de 2 mln. şi 2,5 mln., iar anul acesta – de 5 mln. 630 de mii de lei.

Aici apare fireasca întrebare: pentru cine şi pentru ce se solicită aceste credite şi din ce surse ele sunt întoarse? Atât FDC, cât şi Cartelul sunt organizaţii nonguvernamentale, ataşate de un partid, şi, timp de un an sau şase luni, nu pot câştiga milioane pentru a-şi rambursa datoriile respective. Cu părere de rău, Ministerul Justiţiei a refuzat să ne ofere date elementare despre activitatea statutară a acestor două ONG-uri. Pentru că şi „Investprivatbank” se abţine să facă lumină asupra acestor tranzacţii, am încercat să vorbim cu Ignat Vasilache, şeful Cartelului, dar şi cunoscut adept al lui Iurie Roşca. Spre marea noastră surprindere, însă, Vasilache habar nu avea că organizaţia are de rambursat un credit de 5,5 mln. lei. „Nu cunosc aşa ceva, nu ştiu. Înaintea mea a fost şef Iacob Alexa. Cred că el a luat credite”, a menţionat şeful Cartelului. Mai mult, Vasilache nu ştie nici măcar câţi bani primeşte Cartelul pentru arenda imobilului ce-i aparţine: „Eu nu ştiu cifrele astea, este contabilitatea”, ne-a mai spus Vasilache. În cazul dat, cărui şef se subordonează această contabilitate şi în buzunarul cui ajunge aproape o sută de mii de lei pe lună?

Cel mai sărac – printre boierii oraşului

Casa în care locuieşte liderul PPCD se află în zona de lux a sectorului Telecentru al Chişinăului, pe strada Nucarilor, 12, fiind cumpărată de soţia sa, Larisa Roşca, în august 1995, la preţul de 25 mii lei. Aceasta este suma indicată în contract, dar proprietarii precedenţi ai casei, Anatoli Kalnîi şi Angela Voloşciuc, au declarat la acea vreme pentru ziarul „Mesagerul” că, de fapt, tranzacţia a costat 60 mii de dolari. Pe atunci, Roşca nu umbla la braţ cu Voronin, nici nu deţinea atâtea imobile şi oricine îşi aminteşte că se declara aproape cel mai sărac om din RM. După ce-şi face o primă reparaţie, Roşca îşi vinde apartamentul cu patru odăi de pe strada Titulescu, unde avea viză de reşedinţă, cu 9000 lei, conform contractului. De unde a apărut în chimirul şefului pepecedist atâta bănet, ne explică foştii lideri ai PPCD: „Când i-a venit pofta să-şi ia casă printre boieri, şi-a permis pentru prima dată să bage mâna atât de adânc în banii PPCD, fără nicio decizie a forurilor partidului. Apoi a efectuat două reparaţii, din contul tipografiei „Prag-3”. În 2004, a schimbat acoperişul casei şi a construit-o din temelie – aproape un an a lucrat la el o brigadă de constructori, iar lucrările le-a dirijat Iacob Alexa”. Dar de unde avea partidul asemenea sume? Aceleaşi surse ne spun că banii PPCD se adunau din contribuţiile oamenilor simpli, şi – îndeosebi – din ajutoarele venite din străinătate pentru sprijinirea ideii naţionale…

Dacă ne abţinem încă să vorbim despre EU TV, ultima adresă care ştim că se află în vizorul vicepreşedintelui parlamentului este Petricani, 94/1, sediul tipografiei „Prag-3”, unde director este acelaşi fidel verişor Iacob Alexa. Solicitat de TIMPUL, Alexa n-a refuzat să discute cu noi, dar încă amână întâlnirea de pe o zi pe alta. De remarcat că şi tipografia e pusă în gaj, la Banca Comercială Română, de unde a solicitat un credit de 3.684.800 lei pentru procurarea utilajului nou.

Cifre false în declaraţiile pe venit

Guvernul a refuzat să ne prezinte declaraţiile pe venit din ultimii ani ale preşedintelui PPCD, dar am reuşit să obţinem numai declaraţia sa din preajma alegerilor din 2005. Aici, Roşca îşi declară veniturile din salariu în sumă de 33.535,32 lei (2003) şi 62.279,95 (2004), dobânzi de 3000 USD din darea în arendă a unui imobil. Cât priveşte spaţiul ocupat de cele două imobile (Nucarilor, 12 şi Pârcălab, 43), Roşca prezintă cifre eronate. Potrivit declaraţiei, prima clădire are 468 m.p., pe când, conform documentelor cadastrale, aceasta cuprinde 146,5 m.p. Cealaltă clădire are 234,5 m.p., iar Roşca indică 93,6 m.p.

Despre maşinile şefului PPCD se vorbeşte că mai are câteva în curtea casei sau în garaj. Noi ştim doar de una, cu care vine la parlament – un Nissan X Trail nou, în valoare de 30 mii euro, cumpărat imediat după mariajul politic cu preşedintele Voronin. Apropo, tot de atunci au început şi solicitările creditelor de milioane de la bănci.

Ce ascunde „Investprivatbank”?

În privinţa afacerii Roşca-„Investprivatbank”, juriştii sunt de următoarea părere: „Băncile, în mod uzual, nu acceptă creditarea persoanelor juridice non-comerciale, căci acestea nu dispun de activitate economică ce le-ar permite rambursarea în lichidităţi a creditelor. Garanţiile imobiliare sunt complementare pentru orice bancă. De aceea, ipotecarea bunurilor imobile aflate anterior în proprietatea directă a lui Iurie Roşca, iar acum – a unor persoane fizice şi juridice afiliate lui, ar putea fi o schemă de finanţare camuflată a PPCD de către „Investprivatbank”. Această supoziţie se bazează pe faptul creditării cu sume ce depăşesc cu mult valoarea de piaţă a bunurilor gajate”. Experţi în economie consideră că, prin această metodă, ar putea profita şi banca, ca să scoată mai uşor bani în numerar, iar Chebici ar fi putut să cumpere pur formal clădirea de pe Pârcălab, 43.

 

Sigur, ţinem cont de prezumţia nevinovăţiei, dar nu putem exclude nici presupunerea că Iurie Roşca are şi alte afaceri, în special după ce, recent, surse din anturajul guvernării comuniste ne-au şoptit că ceea ce a descoperit comisia lui Pleşca e floare la ureche pe lângă adevăratul „business” al preşedintelui PPCD, care ar avea venituri fulminante din tranzacţii imobiliare şi ar deţine controlul asupra unor firme de construcţii, precum şi a companiei de telefonie mobilă „Eventis”… În acest sens, am rugat Compania „Eventis” să ne informeze cine sunt oamenii de afaceri moldoveni, care deţin 49 la sută din acţiunile companiei, însă la fel n-am primit niciun răspuns. Solicitat de TIMPUL, Iurie Roşca şi-a închis imediat telefonul şi n-a mai răspuns apelurilor noastre…

(Va urma)

sursa.    www.timpul.md